Nelinistea pritacului municipal era pe deplin justificata. Realizase, dupa o noapte de nesomn, ca e-mail-ul primit de la guvern ascundea, in cele citeva cuvinte, un experiment colosal, si care fara aportul tacilor, nu putea fi realizat. I se cerea, cu alte cuvinte, sa depaseasca posibilul, ceva care avea sa revolutioneze o mare problema a Taciturniei; transportul! Transportul in comun, mai precis. Nelinistea se apropie exponential de agonie dupa ce primi un telefon in care i se spunea clar ca experimentul mai avusese loc si pe linia 117 din capitala, esuat lamentabil chiar sub ochii si indrumarea unor somitati incontestabile din domeniu (de fapt mai multe); - Clampau Tulici, Telec Jacon, Scoran Dusnicea, Bellydance Nuciu, Ion Creanga, Scarel Triscan, Diot Almaceanu, Paula Sugea, Aris Scovell, Ion Minulescu, Corea Dusan Scapanievici...
"Nu ma resemnez. Pot fi un Sisif" isi zise. Involuntar, ultimul cuvint il rosti suficient de tare incit un consilier il auzi, si cum el primacul era neconditionat iubit de toti subalternii, altminteri plini de initiativa, in nici 5 min., pe dealul din fata primariei, aparu scris cu vaci, cu litere majuscule: - "SISIF". Ghilimelele erau formate din cite 8 perechi de gaini (Git-golas-de-Transilvania).O parte din consilieri etnici, dar in arcul guvernamental, acceptara cu rezerve, precizind ca ar fi ajuns doar git-golas. Pritacul privi zimbind, dar spuse totusi:
- Facem astazi o concesie legii formelor contrase. Cam mari literele! Sa nu se mai intimple! Risipitorilor...
*
Organizarea adunarii nu era o problema majora. Experienta din anii alegerilor avea sa-si spuna cuvintul. Trimisese dis de dimineata pe strazile municipiului cele 4 autospeciale cu aer coprmat la 10 atm. cu miros de mici, urmate de alte autospeciale care pulverizau, in curcubee multicolore berea. De aici lucrurile capatau o turnura fireasca. Tacilor li se formase un reflex conditionat la atare stimuli. Sareau ca arsi si in 3 min. erau echipati. Echipamentul era sumar; O pereche de pampersi (nu existau aici exceptii copii - batrini) si o pereche de ochelari speciali cu pungulite de cauciuc sub ochi, echipament menit sa retina sarea din urina si lacrimi, achizitionate - cum altfel - din fonduri europene. Ehe.. Toate astea erau urmarea faptului ca un mogul reusise sa fure sarea pe ultima suta, la alegerile d-nului pres. BUtac. Tacilor nu le mai ramase decit sa-si asume vina in cel mai colectiv mod cu putinta. Fusesera avetizati doar. Nu vor uita trecutul. Never.
Raminea de pregatit discursul pritacial. Aici pritacul, se simtea pe terenul lui; vocea de stentor, ani de vremuri tulburi '90 (Turcia - rulmenti) - ani de initiere in arta excrocheriei pure, si, deprinderea unor tipare verbale din Pascal Bruckner, ofereau discursului fluenta si continuitate. In piata din fata primariei, se adunasera intre 500 - 50.000 de taci. Numarul lor era aproximat in functie de postul televiziunii la care priveai.
Pasirea in balcon, atent studiata, avea meniirea sa induca tacilor sosirea lui din sferele gindirii, si-a unui cerc exclusivist, greu de inteles. Era obligatoriu sa privesti aiurea, fara tinta...
- Dragii mei, iubitii mei taci! Azi Taciturnia va cere, in mod expres, imperativ, sa participam, voi, la demontarea unui concept menit sa umileasca fiinta umana! Axioma care incorseteaza gindirea si anume enuntul "doua corpuri materiale dinstincte nu pot exista in acelasi timp si loc simultan" - trebuie demolata! Sa dovedim contrariul! Va fi posibil, si-n timp ce va ordon va rog, sa trecem, treceti, la experiment. De dupa un colt al cladirii primariei, isi facu aparitia un microbuz pe senile. Traiectul murmur - aplauze - frenezie - delir era in curs,
conform prognozei pritacului. Productia de sare va depasita. Experimentul putea sa inceapa...
*
- Peste toata harmaiala, trece-n zbor un fluture, asa de dragul lui 3,14. -
*
Vm fi martorii experimentului...
*
Ben Ungar.
