luni, 7 februarie 2011

Dau Taj - Mahal pe-o...

       In esenta ei femeia, fiinta - femeie, nu e dedicata frumosului ci ea insasi e frumosul absolut. In detrimentul ratiunii reci, care refuza termenul absolut, gasindu-l tributar perfectiunii, in cazul femeii justificarea notiunii    devine redundanta. Numai asociat femeii, absolutul devine incontestabil.
       Rational existenta nu are sens fara frumos. Nu silogismul evident ne intereseaza aici. Ci justificarea   dualitatii femeie - frumos. Gasesc necesara intelegerea si introspectia asupra dualitatii amintite.
                                            *
       Justificarea frumosului ca parte necesara a existentei risca sa devina ilara daca am avea indrazneala sa consideram frumosul complementar vietii.Viata in complexitatea ei e conceputa in jurul frumosului si a femeii. Femeia nu vrea sa fie frumoasa, ea este apriori frumoasa. Problematica  frumusetii tine, bininteles de inteligenta, cultura si educatia celui care o percepe. Chiar femeia care se neglijeaza poarta in sine frumosul, dar in mod deliberat, sau nu, renunta conjunctural sau definitiv la el.
                                              *
     In mod natural si nu deliberat, ci toata fiinta - femeie percape lumea prin prisma frumosului. Delicatetea, sensibilitatea si discretia sunt mijloacele de investigatie relationala femeii. O majoritate covirsitoare de barbati si femei (chiar), vor considera ca in cele spuse de mine ar fi multe de contrazis. Nu doresc sa conving pe nimeni si nici nu as reusi. Pot doar sa explic, prin intelegerea mea unele manifestari carora multi le-ar putea atribui calitatea de argument;
   -  Lipsa delicatetii sau a sensibilitatii; da, sunt femei care constient sau nu renunta la aceste atribute. O privire atenta ne-ar putea oferi raspunsul - doreste sa apartina comunitatii celor puternici (barbatii), datorita reprimarii in ego-ul ei al unui esec emotional, cu motivatii afective sau sociale.
   -  Lipsa discretiei; forma revoltei surde de natura primordial afective (mai ales prin lamentatie) sau lipsei de (mai rar) de rafinament.
                                           *
      In concluzie, pot sa afirm, cu riscul de a-mi crea propri-mi dreptate;
     Orice femeie ar da Taj Mahal-ul pe o cabanuta, cu conditia ca alaturi sa-i fie barbatul pe care si-l doreste, iar el sa-i simta lipsa tot timpul.
                                            *
       Mai mute nu se pot exprima pe blog. Asta e...






                                                       Ben Ungar. 17:30 P.M.