S-a supărat Morala şi s-a scandalizat
Când a văzut pe scena un pat, un simplu pat...
Dar, Dumnezeu ne ierte, pe alţii şi pe mine,
Noi n-am ştiut că patul e-un lucru de ruşine!
Ce, credeţi ca şcolarul, oricât de guguman,
N-a mai văzut pe-acasa un pat ori un divan
Sau vreo canapeluţă nevinovată care
Evocă cine ştie ce întrebuinţare?
Iar dacă patul însuşi evocă un mister,
Atunci...atâtea mese de pe la minister,
Rămase de pe vremuri, n-ar fi şi ele, oare,
Când le-am adus în teatru, demoralizatoare?
Doar ştie toată lumea ca un barbat de stat
Se culcă si pe masă, cand nu exista pat...
Când vine-o postulantă frumoasă de la ţară,
Întreb pe Moralescu: "O laşi s-aştepte-afară,
Ori o pofteşti, saraca, să stea pe canapea?"
Şi nu stai câteodată alăturea de ea,
Ba chiar şi mai aproape?...
Atunci, nici canapeaua
Să n-o aduci pe scenă, ca ţi-ai găsit beleaua!
În teatrul nostru liber e liber fiecare
Să intre, când arată biletul de intrare,
Dar dacă nuditatea ideilor nu-i place,
E liber sa se ducă şi să ne lase-n pace.
Pe câte alte nuduri ce cad orizontal,
Ipocrizia pune perdele de cristal!
Chiar tu, frumoasă doamnă, cu zâmbetul frivol,
Tu ziua eşti un înger,dar noaptea...dracu gol!
Nu căutaţi în teatru virtuţi familiare,
Nu puneţi artei zgardă şi visului hotare,
Lasaţi să zboare-n voie uşoara Poezie -
Mai multe orizonturi! Mai multă fantezie!
Caci e o profanare şi o enormitate
S-arunci un val impudic pe biata nuditate,
Sa-mbraci în cămeşuţă un înger de Murillo
Şi-n rochie decentă pe Venera din Milo...
" Jos cortina"(prolog)- G.Topîrceanu.
