Elegia, in peceptia mea e o forma de exprimare, muzicala, (aici literara) premergatoare recviemului. Muzica de sorginte baroca, predestinata meditatiei...Ei, uite ca nu-i asa! Avea sa ma convinga poetul national M.Cartarescu, (in rostire prezidentiala Cartarascu), ca la fel de bine, ambianta indusa de elegie, mai ales de "Mica elegie", creatia numitului poet, nu te impiedica cu nimic sa tragi o batuta, sirba, hora sau ce-o ti-o mai da prin cap daca ai nefericita inspiratie sa citesti poezia. Inceputul e grandios;
"Mica elegie"
iubeste-ma,pentru ca si eu te iubesc
tin la tine, pentru ca si eu tin la tine
soarele e galben, cerul e albastru, norii sint
albastru deschis
deci, draga, sa ne bucuram de viata
Initial, mi-am propus sa ma dedic framintarii, pentru ca nu te poti apropia asa netam-nesam, de o asemenea cugetare, care in mod deliberat dispretuieste forma! Aici e numai cuget! Nu-mi ramine decit s-o narez prin perceptia mea. Vine cam asa;
- Fa! Pune mina de ma iubeste ca n-am timp de pierdut! Tin la tine de ma gasesc toti dracii, chiar de 2 ori!
(Urmeaza argumentatia, incontestabila cum ca soarele e galben, cerul albastru si norii difera putin de cer; -
- irefutabile argumente! Am si verificat - chiar asa-i!).
Deci, mai draga, treci la treaba!
Brusc, izbit de muza, scrie;
... pina nu se rupe funia de argint,
pina nu se sfarma vasul de aur...
Mai ca l-as intelege! Nu-i deloc placut sa faci dragoste intr-un hamac alecarui funii se rup, fie ele si de argint, sa cazi gramada peste un vas, fie el si de aur, stiut fiind ca aurul se sfarma, uite-asa...Obosit probabil de ezitarile iubitei, revine in spatiul material, unde ne spune noua naucilor de rand, minuni neobservate de noi;
cimpiile sint verzi, soselele sint prafuite,
dealurile sint aurii, viaductele de caramizi respira
tu esti o fata buna la sfirsit de concediu
mama ta e o femeie de treaba.
Vioi poetul nostru! Evident nu are timp de pierdut; la urma urmei e un mic chef de sambata - duminica, unde mama ei se pare ca a avut un aport substatial (vom vedea)...
Prudent, constient de valoarea lui nationala si internationala, dupa ce biata coechipiera (ar fi incorect s-o numim iubita) accepta conjuctura si evidentele, este sfatuita sa nu-l raneasca si sa termine dracului cu muscatul pernei, cu idei legate de maritis c-o stie el pe ea si n-are chef de amor cu pandalii.Nu credeti;
sa nu dai friu liber agresivitatii din tine
nu te gindi neaparat la maritis, lasa lucrurile sa curga,
iar cind faci dragoste, nu te gindi ca faci dragoste.
Corect! Stiut fiind ca in timp ce faci dragoste e mult mai indicat sa-ti calculezi, de exemplu facturile!
m-am saturat de amoruri cu pandalii...
cred ca tu ai avut experiente din astea:
muscatul pernei, ore si ore de tenis ca sa uiti...
telefoanele la care tremuri ca pus in priza...
s-au dus dracului
zilele astea, s-a dus psihi-un, coritaki-un...
Cu telefoanele, il cred. A patit-o si eu. Dar n-am indrazneala sa penetrez ezotericul psihi-un si al coritaki-un. Rolul mamei ni se releva in toata splendoare lui - finantarea, fie ea si de-o saorma;
deci iubeste-ma, pentru ca si eu te iubesc,
tin la mine, pentru ca si eu tin la la tine,
si chiar daca n-avem bani deocamdata, sa ne bucuram de placerea
de a iubi, sa ne grabim sa traim.
...pina nu se rupe funia de argint,
pina nu se sfarma vasul de aur...
Unde esti Doamne, N. Stanescu sa vezi...Elegiile tale...
Simt nevoia crincena sa fac ceva...sa curat cartofi, orice...
Ma incearca groaza. Sa nu urmeze "Leventulul" - ului,
o noua creatie - "Padentul".
Ben Ungar.
