Unui pisoi hoinar, pripăşit prin gardul viu, n-avea cum să-i scape aşa ceva. Într-o zi ţâşni ca un fulger...Două zile la rand, de pe crenguţele unui vişin firav, el, rămas singur, se tânguia. Trăiam senzatia certă a unui reproş... După care nu l-am mai văzut.
*
Plângea în hohote din toată fiinţa ei cu palmele apăsate pe faţă,aşa cum numai o femeie ştie să o facă. Am cuprins-o in braţe.Tremura din tot corpul. Trăiam un sentiment inexplicabil de vinovaţie.
- Ştiai că ei sunt impreuna o viaţă?
- Da,ştiam.
Sunt momente când cuvintele nu-şi au locul.Am ieşit.Aiurea.
Dumnezeu numară lacrimile unei femei...
