E martie. Martie e luna când noi, bărbaţii, avem ocazia să mulţumim femeii. Sunt nenumarate motivele pentru care merită asta. Nu ar fi deloc exagerat sa ne purtăm aşa tot timpul cu ele, nu numai de 1 şi 8 Martie...Dar, tot în martie, în 20 martie, 1886, s-a născut şi George Topîrceanu. Un mare nedreptăţit al literaturii romane...Adevărul, amară ironie, aparent fară nici o legatură, e că se studiază în cartea de istorie a noii generaţii, biografia Andreei Esca...Ce să mai zici...Sa-i dăm atenţie. Câteva minute...
CALIMARA
Mi-ai dăruit, frumoasă doamnă, o calimară de argint
Cu două guri întunecate, ca două guri de labirint,
Prin care gîndurile mele s-or înfunda neştiutoare
Şi-adesea n-or găsi ieşire din umbra umedă la soare.
Cu două guri ca de fîntîna, din care ultimul meu vis,
Scafandru mic, privind cu spaimă spre fundul negrului abis,
Va încerca, zadarnic poate, s-adune însirată-n salbe
Recolta de mărgăritare a viitoarelor nopţi albe.
În călimara asta nouă roiesc ca fluturii imagini
Ce vor cădea cîndva, inerte, pe cîmpul alb al unei pagini,
Închipuiri neplăsmuite si gînduri negîndite încă
Pe care stropul de cerneală le-nchide-n noaptea lui adîncă,
Cuvinte şterse peste-o clipă, fantome de idei defuncte,
O ploaie miniaturială de-accente, virgule şi puncte.
Şi-acele negre arabescuri pe care-o vagă fantezie
Sau numai mîna mea, distrată le zugrăveşte pe hîrtie.
În ea, tăcute şi smerite stau viitoarele regrete,
Alături de bilanţul zilei şi de adresa unei fete;
Scrisoarea de condoleanţe pe care, poate, o voi scrie
Unui amic în doliu după vreo ruda care-i încă vie;
O epigramă inedită; figura unui tip ridicol,
Pe care nu-l cunoaştem încă; un titlu mare de articol
Asupra unei chestii care va fi de actualitate,
Cu siguranţă, peste-o lună sau peste-un an si jumătate,
Şi toate cifrele arabe stau, de la 1 pîn' la 9,
Amestecate şi stupide, în calimara asta nouă...
În cupa ei de întuneric dorm viitorul şi prezentul,
Cuvintele prin care, poate, îmi voi începe testamentul;
O poliţă abia schiţată, un madrigal, o amintire
A unei clipe viitoare, - sau o poemă de iubire
Pe care voi citi-o, poate, atras de noaptea lor bizară
În ochii tăi cei mari şi negri ca două guri de călimara...
Ben Ungar.
