Ar fi nedrept să bagatelizăm munca unora care, afectaţi sau nu de criza mondiala în care mapamondul şi mândra noastra naţie iasă, intră, iasă, intră, iasă, intră...ajungeee! Ameţim! Aşa; rămăsesem la bagatelizăm; - să nu bagatelizăm munca unor oameni dăruiţi profesiei lor, care ne ajută sa ne cunoaştem trecutul prin prisma căruia e posibilă evaluarea viitorului, bineânţeles cu mai multă exactitate. De prezent, se ocupă...nu ştiu, mă rog, cineva. (Vezi volumele 1, 2, 3, 4 din colecţia " Cu F.M.I.-ul de mânuţă" din ciclul "Praf şi pulbere"). Jos pălăria în faţa unei echipe de cercetători, egiptologi, care la câteva sute de metri de piramidele egiptene, au descoperit, zic ei şi trebuie crezuţi, un site unde, chipurile erau cazaţi muncitorii care au facut piramidele. Numai că, printre sutele de schelete umane de acolo, neorocirea (veţi vedea de ce) face ca un muncitor marunţel să găsească un schelet de peşte. Deci, muncitorii, nicidecum sclavi, mâncau peşte. Un salt uriaş adaugat cunoaşterii umane! Departe de a fi terminată tevatura luă amploare când o echipa de ihtiologi, lipsiţi probabil de somn, începură sa se întrebe; - oare specia de peşte găsita mai exista? Pe loc toata suflarea ştiinţifică a lumii se împărţi în două tabere: pro şi contra! Cum era de aşteptat, o polemică de aşa proporţii nu se putea consuma doar in ciţiva ani. Ea va continua. Scheletele muncitorilor cu tibii fracturate, cu trepanări craniene au ajuns undeva într-un plan secund, fără mare importanţă...
Hmm...Mai că mă tentează ispitele analogiei...Să vedem;
*
Ziua Unirii. La Bacău. Lume, multa lume, oameni mari ai naţiei, maşini scumpe (ale lor), femei, copii, bărbaţi, toţi urlând ca apucaţi. Numai ca urlau în alt film, spun autorităţile. - Nuuu!, de drag şi grijă! ar fi zis cei adunaţi! Sunt pe aici porumbei, şi cât or fi simbolizând ei pacea, au prostul obicei să facă kk pe hainele celor 20 - 30 de conducători prinşi in hora (cu tot cu localnicele inspectate medical, în prealabil). Au fost filmaţi din 3 - 4 unghiuri de cameramani discreţi, talentaţi şi cu epoleţi. Un experiment în 3D zicea unu' de-a lor. Seara, la televiziunea naţională şezătoare cu tema - "Mai respectă românii sarbătorile naţionale?" Aşa da. La obiect, domnule!
Cu toate că, o tânăra doamna, plină de iniţiativă, sugera, nu cu mult timp în urmă, prin forţa propriului exemplu, că n-ar fi rău, aşa când s'arată câte-o sezătoare televizată să încercăm să îmbinăm utilul cu plăcutul, croşetând...
*
Început de secol XVII, fără an, fără lună, într-o zi banală, într-un port banal. O corabie intră în port cu marfă. Marfa - barbaţi, femei, copii. Sugarii erau aruncati peste bord, nu erau vandabili. Capitanul era mulţumit. În port erau deja adunaţi cumpăratorii de sclavi. Avea sa fie o zi bună. Pe un pod de lemn, unui barbat negru i se pipăiau muşchii, era privit in gura, evaluat, vindut. Femeii i se smulgea copilul, pipăită, vândută. Erau şi cumpăratori de copii, slavă Domnului, şi ştiau ce să facă cu ei...Capitanul era mulţumit, urma beţia de rigoare în port, a doua zi, vint la pupa! Pa! Mie unul nu-mi pare deloc străina scena. În zilele noastre, trăim varianta modernă a aceleaşi monstruozitaţi. Ce să-nţeleg când văd comisii din ţări puternice din toate punctele de vedere, scormonind în toate centrele universitare, spitale, racolând cât se poate de legal, aproape tot ce-i mai bun din orice domeniu? S-a shimbat doar forma, esenţialul, nu! Şi nu ştiu cum se face, dar capitanul secolului XVII, îmi aminteşte ceva...
*
Şi totuşi, mai există oare specia aia de peşte, descoperita în Egipt?
Ben Ungar.
