O mică ceremonie avea să deschidă experimentul. Manula Freca urma să simuleze în faţa mulţimii, o naştere in live, având scopul clar, gândit de pritac, sa inducă subliminal în conştiinţa tacilor, că orice realizare măreaţă presupune eforturi inimaginabile dar necesare întru atingerea unui ţel, atât de înalţător. Înainte de a începe, ţinu să strige;
- "Nu doresc nici de pomană, nu vreau nici cezariana!"
Strigătul ei, chibzuit de pritac, trebuia auzit şi de pensionarii oraşului, militari sau civili, care frecau menta, cu pensiile micşorate zdravăn, şi care nu participau la viaţa activă a cetăţii, precum si de toţi salariaţii, cei care cu 25 - 40% salariu diminuat, ar fi îndrăznit să cârcotească! Era inoculată în spusele Manulei şi o insinuare la inutilitatea medicilor, care, în viziunea pritacului, nu-şi aveau rostul în oraşul lui. Tacii erau sănătoşi tun! Nu era posibila o gâlceavă, dar prevenţia e binevenită, oricând. Dupa cele 45 de minute de travaliu simulat, Manula spuse, transfigurată de plăcere si aplauze;
Strigătul ei, chibzuit de pritac, trebuia auzit şi de pensionarii oraşului, militari sau civili, care frecau menta, cu pensiile micşorate zdravăn, şi care nu participau la viaţa activă a cetăţii, precum si de toţi salariaţii, cei care cu 25 - 40% salariu diminuat, ar fi îndrăznit să cârcotească! Era inoculată în spusele Manulei şi o insinuare la inutilitatea medicilor, care, în viziunea pritacului, nu-şi aveau rostul în oraşul lui. Tacii erau sănătoşi tun! Nu era posibila o gâlceavă, dar prevenţia e binevenită, oricând. Dupa cele 45 de minute de travaliu simulat, Manula spuse, transfigurată de plăcere si aplauze;
- Îmi doresc cu ardoare să am copii. Fii si fice!
- Bine! Poftim în microbuz! Să incepem, să purcedem deci, îi îndemnă pritacul pe cei 99 de taci gata unşi şi pregătiţi. Până la 70 de pritaci gata urcaţi în microbuzul de 16 locuri, nu se ridicară probleme. Doar se întâmpla în mod firesc şi zilnic să fie aşa.
- Să ne dăruim altimteri nu biruim! Ţipă cu patos Gârnel Muscea de la Uzina de Roţi Pătrate. Astfel mai urcară, gata dăruiţi, Troscan Ivoriu, Sconel Hitachi, Honore de Balzac, Mornea Zokori, Eboni Truten, şi alţii până la 98. Adevarata drama se desfaşura în interior. Acolo se îmtîmplau fapte nefătuite încă de om! Unii din taci se întinseseră pe jos, lasându-se in mod deliberat calcaţi de cei care urcau. Piştac Colcan, şoferul se simţi obligat s-o atenţioneze pe Ertafia Sleda;
- Ingăduiţi-mi doamna Sleda, (se cunoşteau pesemne) să vă sfişii fusta în dreptul coapselor, fiindcă nu vad să conduc! Îmi acoperiţi parbrizul şi am aici două manşe, dar să ştiţi că nu-i deloc uşor să...
- Cu plăcere, îl întrerupse ea, cu toate că o am de la mama şi-i de cânepă originala! Cât depre soţul meu, (Sleda Smalau îl cheamă), nu vă faceţi probleme. Are vederi largi şi-i foarte tare emacipat! Acum e cu capul în jos, aşa că... Rupeţi cu dinţii, nu-i nici o problemă, dar lăsaţi-mă vă rog să ţin în gură măciuca manşei dumneavoastră! E un volum câştigat! A! Să nu uit! Va rog, mă adresez tuturor; jumatate din noi inspiră restul expiră! Dobândim volumul atât de necesar...Inţelegeţi doar!...şi aşa făcură toţi şi toate.
La auzul unei asemenea rostiri, Starnea Bloga scose un prelung - aaaaa, sunet la care Reftel Vogin, ajutat de intuiţie, vârî viârful pantofului in gura Starnei. Ea, avea sa-i multumească la coborâre. Incă 25 cm/cubi câştigaţi! În timp ce pritacul urmarea cum merg treburile, la un geam, cam pe la mijlocul microbuzului, zari faţa lui Ostrac Smaba turtită de plexiglasul maşinii, găurit în prealabil, şi-n grosime, pentru ventilaţie. Intrebă scurt:
- Aveţi probleme, cumva?
- O! Nu! Decât că am coloana, braţele şi bazinul fracturate! În rest, domnule pritac, mă antrenez pentru reclama aia cu "Tranzactiv"! Am trecut castingul, şi mă mistuie dorinţa de perfecţiune. Chiar; - dumneavoastră cât timp petreceţi la...Pritacul se îndepartă agale spre intrare unde un tac se ruga de o tânară doamna;
- Introduceţi doamna sânul dvs. în spaţiul format de îndoitura braţului meu a carui pumn e îndesat in gura unui intelectual de la nuş'ce facultate zice că-i...- Nuuuu! - bângui omul; - eram bariton, mai ceva ca Şaliapin, dar acum Drencu Iolia stă atârnată de...Tăcu. Ştia că vocea îi va ramâne nepieritoare. Era postat pe Youtube...
Cu această mică ajustare, talpile lui Zvait Almecean încăpură în microbuz. Uşa putea fi închisă! Şi, da se închisese! Triumful îi năuci pe toţi!
- Asta-i menirea triumfului! Să năucească! Traiască triumfala năucire! - zbiera din toţi rarunchii pritacul.
De nedescris tunetul care, precum trăznetul, izbugni din piepturile tacilor, lovind cerul, muntii, si microfoanele televiziunilor din toata lumea! Astfel, ignorând fusul orar, urlau naţiuni intregi una dupa alta; americănească, englezească, austrlianicească, rusească. Din respect, tăcură toţi preţ de 2 secunde, să poată urla şi cei din Monte Carlo. Aceştia urlară respectuoşi, un pic, după care planeta îşi văzu de treabă în continuare.
*
- Să ne dăruim altimteri nu biruim! Ţipă cu patos Gârnel Muscea de la Uzina de Roţi Pătrate. Astfel mai urcară, gata dăruiţi, Troscan Ivoriu, Sconel Hitachi, Honore de Balzac, Mornea Zokori, Eboni Truten, şi alţii până la 98. Adevarata drama se desfaşura în interior. Acolo se îmtîmplau fapte nefătuite încă de om! Unii din taci se întinseseră pe jos, lasându-se in mod deliberat calcaţi de cei care urcau. Piştac Colcan, şoferul se simţi obligat s-o atenţioneze pe Ertafia Sleda;
- Ingăduiţi-mi doamna Sleda, (se cunoşteau pesemne) să vă sfişii fusta în dreptul coapselor, fiindcă nu vad să conduc! Îmi acoperiţi parbrizul şi am aici două manşe, dar să ştiţi că nu-i deloc uşor să...
- Cu plăcere, îl întrerupse ea, cu toate că o am de la mama şi-i de cânepă originala! Cât depre soţul meu, (Sleda Smalau îl cheamă), nu vă faceţi probleme. Are vederi largi şi-i foarte tare emacipat! Acum e cu capul în jos, aşa că... Rupeţi cu dinţii, nu-i nici o problemă, dar lăsaţi-mă vă rog să ţin în gură măciuca manşei dumneavoastră! E un volum câştigat! A! Să nu uit! Va rog, mă adresez tuturor; jumatate din noi inspiră restul expiră! Dobândim volumul atât de necesar...Inţelegeţi doar!...şi aşa făcură toţi şi toate.
La auzul unei asemenea rostiri, Starnea Bloga scose un prelung - aaaaa, sunet la care Reftel Vogin, ajutat de intuiţie, vârî viârful pantofului in gura Starnei. Ea, avea sa-i multumească la coborâre. Incă 25 cm/cubi câştigaţi! În timp ce pritacul urmarea cum merg treburile, la un geam, cam pe la mijlocul microbuzului, zari faţa lui Ostrac Smaba turtită de plexiglasul maşinii, găurit în prealabil, şi-n grosime, pentru ventilaţie. Intrebă scurt:
- Aveţi probleme, cumva?
- O! Nu! Decât că am coloana, braţele şi bazinul fracturate! În rest, domnule pritac, mă antrenez pentru reclama aia cu "Tranzactiv"! Am trecut castingul, şi mă mistuie dorinţa de perfecţiune. Chiar; - dumneavoastră cât timp petreceţi la...Pritacul se îndepartă agale spre intrare unde un tac se ruga de o tânară doamna;
- Introduceţi doamna sânul dvs. în spaţiul format de îndoitura braţului meu a carui pumn e îndesat in gura unui intelectual de la nuş'ce facultate zice că-i...- Nuuuu! - bângui omul; - eram bariton, mai ceva ca Şaliapin, dar acum Drencu Iolia stă atârnată de...Tăcu. Ştia că vocea îi va ramâne nepieritoare. Era postat pe Youtube...
Cu această mică ajustare, talpile lui Zvait Almecean încăpură în microbuz. Uşa putea fi închisă! Şi, da se închisese! Triumful îi năuci pe toţi!
- Asta-i menirea triumfului! Să năucească! Traiască triumfala năucire! - zbiera din toţi rarunchii pritacul.
De nedescris tunetul care, precum trăznetul, izbugni din piepturile tacilor, lovind cerul, muntii, si microfoanele televiziunilor din toata lumea! Astfel, ignorând fusul orar, urlau naţiuni intregi una dupa alta; americănească, englezească, austrlianicească, rusească. Din respect, tăcură toţi preţ de 2 secunde, să poată urla şi cei din Monte Carlo. Aceştia urlară respectuoşi, un pic, după care planeta îşi văzu de treabă în continuare.
*
De departe văzut, microbuzul cu şenile semana cu o omida uriaşă, datorită respiraţiei tacilor. Ţi se tăia respiraţia, nu alta, de o asa mare realizare. Mda...mai spuse pritacul, îndreptându-se spre delegaţiile care-l aşteptau.
Ben Ungar.
